“Părinții mei nu mă bagă în seamă!”

”Vin acasă, se așază pe canapea sau ies la țigară. Pe mine mă ignoră!”

”Da… ai dreptate, așa mi se întâmplă și mie. După ce că stăm atât de puțin timp împreună, atunci când vin acasă tot nu mă bagă în seamă!”. 

Zilele trecute am asistat la o astfel de discuție purtată între 4 fetițe de aproximativ aceeași vârstă ca și Soso. Inițial, recunosc, m-am oprit și am ascultat pentru că mi s-au părut ușor teatrale însă… în momentul în care una dintre ele a început să plângă, am zis… okkkk… treaba e pe bune.

“Părinții mei nu mă bagă în seamă!”

soso

Nu am de gând să scriu un post lung în care să încep să fac pe lupul moralist pentru că nu mi-ar șade bine. Sunt la fel de părinte ca și cei despre care era vorba în acel dialog… la fel nu am timp, la fel mă îngrop într-un laptop din care ies târziu după ce ea a adormit, la fel prefer uneori liniștea nopții decât o discuție cu ea. Ceea ce am realizat după ce am auzit discuția fetițelor este că ei nu înțeleg nicio scuză pe care le-am arunca-o noi în fața, oricât de veridică ar fi. Pentru ei nu contează că noi muncim pentru o pâine mai bună, o vacanță mai mișto sau un film bun la cinema.

Pentru ei contează să fim acolo… într-o cameră, un pat, o farfurie, o pâine, un picnic pe marginea drumului și o foaie albă de hârtie.

Sonia… iartă-mă, nu mai fac!

Leave a Reply

Your email address will not be published.