Ma doare pieptul. N-am facut infarct! Ma arde capul. N-am facut AVC!

Dar… totusi ce e?

O senzatie de greutate instalata brusc! O mie de ganduri se napustesc asupra-mi, fiecare cu povestea lui! Teama! 2 temeri! 3 temeri!… Zeci de temeri!

Fiebinteala! O fierbinteala instalata brusc! Dor creierii, atarna greu, parca vor sa iasa, dar nu au pe unde!

Vertij! Mamaaaa… ce senzatie imposibil de suportat. Nu beau alcool, nu stiu cum e sa fii mahmur, nici macar nu stiu ce inseamna sa fii high… n-am fost niciodata in … AmsterdamJ, insa imi inchipui ca ceva din starea  pe care o am acum trebuie sa se regaseasca… Si… stii ce cred ca mai este? Senzatia asta de rau de dupa… e cumplita.

Vreau sa fug si sa plang! Ma doare nodul din gat, as face o incizie sa-l scot, insa singura legatura pe care o am cu medicina este o dorinta adolescentina de a o face… a ramas acolo. Ce sa fac? Cum sa fac? De unde sa-mi iau puterea sa scap de toate si sa revin la ale mele? Casa, copii, sot, job, proiecte, planuri…

Ies din birou, o iau la fuga prin spatele blocului si ma opresc fix in curtea unei biserici. Am ochelari de soare, nuiI dau jos, oamenii de uita ciudat, nu stiu ei ca eu vreau sa-i feresc de suferinta mea… de ce ar stii ei prin ce trec eu?  Intru… cumpar 4 lumanari – 2 pentru vii, 2 pentru morti, ma asez pe un scaun si stau.

Astept sa pot sa plang… NIMIC!
Astept sa treaca vertijul… NIMIC!
Astept sa pot sa respir mai bine… NIMIC!
Astept…
Astept…

Astept si parca nu reusesc sa ma gandesc la ceva. E ciudat, imi face bine!

….

Totul s-a intamplat intr-o zi de marti de infarct, 13 iunie 2017 cand o stare venita, aparent, de nicaieri m-a paralizat pret de mai bine de 3 ore. Am inteles asa:

  1. Sentimentele reprimate mai devreme sau mai tarziu revin ca un tsunami si distrug tot.– Urlati, strigati, reprosati, exprimati… nu lasati nimic nespus daca vreti sa mergeti mai departe fara regrete si pareri de rau.
  2. Daca nu ne ascultam vocea interioara, nu reusim sa iesim din smoala interioara in care ne-am afundat.– 10 minute de liniste si ascultare, rezolva o saptamana de plans si depresie.
  3. Daca nu esti atent la semnele pe care ti le da viata, ea are grija sa te lase repetent pana se asigura ca ti-ai invatat lectia.– Stau bine la capitolul teorie, nu ma opreste nimeni cand e sa le explic prietenilor cum stau lucrurile, insa in cazu-mi dau rateuri, iar viata ma cam lasa repetenta la anumite capitole.
  4. Daca te suna cineva, de nicaieri, un om cu care n-ai mai vorbit de 1000 de ani si iti da solutiile problemelor tale, fara ca el sa aiba habar de ele, atunci sa stii ca e semn de la Univers.– O, da! Oana, in cazul meu! Multumesc, draga mea! Intr-o zi o sa fac un printscreen al conversatiei noastre, a fost… Dumnezeule… incredibil… n-avea cum sa stie ce ma apasa si cu toate astea mi-a vorbit fix despre asta si mi-a oferit si solutii.
  5. Vorbeam mai sus de asteptare… asta e solutia… asteptarea si rabdarea si sansa pe care suntem datori sa o dam Universului, sa ne arate drumul corect pentru noi, fara a incerca sa-l disturbam.– E greu! O, Doamne, este extrem de greu… o spune un om care nu are rabdare nici sa respire, iar asta este marea lectie pentru mine, sa invat sa astept si sa dau credit Universului care, de fiecare data cand a fost lasat sa-si faca treaba, a facut-o la nivel de Einstein.

Fiti puternici! Totul are un scop, dar nu incercati sa-l gasiti si, mai mult decat atat, nu incercati sa grabiti lucrurile.

Graba strica treaba, nu? 

Leave a Reply

Your email address will not be published.